Azoospermia, sau lipsa totală de spermatozoizi în ejaculat, se întâlneşte, cu părere de rău, nu atât de rar cum şi-o doresc medicii şi pacienţii. Azoospermia poate fi secretoare, excretoare şi mixtă.
Tipurile azoospermiei
Azoospermia secretoare este atunci când în testicule în genere nu se produc spermatozoizi. Aceasta se întâmplă din cauza anomaliilor congenitale în dezvoltarea testiculelor sau lipsei lor totale, criptorchidismului (rămânerii testiculului în scrot) şi altor anomalii ale sistemului reproductiv al bărbatului. Însă azoospermia secretoare poate fi şi dobândită – în rezultatul inflamaţiei testiculare (orhitei) sau a epididimale (epididimitei) din cauza infecţiilor, suprarăcirii, radiaţiei, alcoolismului, avitaminozei A şi E, varicocelului etc.
Azoospermia excretoare apare din cauza impermeabilităţii canalelor seminale. Cu toate că în testicule se produc spermatozoizi, medicii diagnostichează sterilitatea masculină. Impermeabilitatea poate fi ereditară, atunci când există anomalii în dezvoltarea organelor sexuale interne şi externe, şi atribuită – datorită inflamaţiilor sau traumatismelor în diferite sectoare ale sistemului reproductiv, de la epididim şi până la prostată.
Diagnosticul
Diagnosticarea tipurilor de azoospermie este foarte importantă pentru pronosticarea fertilităţii masculine. În cazul azoospermiei secretoare şansele de naştere a copilului sunt foarte reduse, iar la azoospermia excretoare – destul de mari. Pentru aceasta în primul rând este necesară spermograma. Dacă din ejaculat lipsesc spermatozoizii, dar se întâlnesc celule nemature izolate de spermatogeneză, înseamnă că sterilitatea e secretoare şi practic nu există şanse de fertilizare. Dar dacă în ejaculat în genere nu există nici o celulă care să indice un stadiu cât de mic de spermatogeneză, atunci e foarte probabil să existe azoospermia excretoare. În acest caz este necesară o puncţie testiculară care va stabili cât de mari sunt şansele ca în testicul să existe un număr suficient de spermatozoizi fecunzi.
Se consideră să fructoza din ejaculat poate fi un indiciu diagnostic foarte precis al tipului de azoospermie. Astfel, conţinutul redus de fructoză pe fondalul reacţiei acide poate arăta o lipsă ereditară de bule seminale. În asemenea cazuri se recomandă să fie stabilit suplimentar nivelul de fructoză în lichidul seminal şi FSH (hormonul foliculo-stimulant) în serul sanguin. Dacă FSH în proporţie de 50% nu depăşeşte nivelul maxim superior, înseamnă că există azoospermia secretoare.
Dacă au fost descoperite forme de azoospermie obstructivă, medicul va evalua şansele soluţionării problemei pe cale operativă – efectuarea unei intervenţii microchirurgicale. Însă problema se complică datorită faptului că din cauza impermeabilităţii îndelungate a căilor seminale este dereglat procesul de producere a spermatozoizilor în testicule.
Afară de aceste cauze ale azoospermiei există cazuri când lipseşte însuşi ejaculatul. Acest fenomen se numeşte aspermie şi are loc din cauza ejaculării retrograde. În asemenea cazuri sperma este aruncată în vezica urinară în loc să fie ejaculată în exterior. Aspermatism înseamnă lipsa orgasmului şi ejaculării la bărbat din cauza unor tulburări funcţionale sau neurologice. În ambele cazuri metodele de tratament sunt strict individuale.
Tratamentul
Biopsia testiculară este o metodă de diagnosticare şi tratament chirurgical al sterilităţii masculine.
Lipsa de spermatozoizi în spermă (termenul medical al acestei stări este „azoospermie”) poate avea loc în două cazuri:
- când spermatozoizii nu se produc sau nu ating nivelul necesar de maturitate în testicule;
- când spermatozoizii (forma obstructivă a sterilităţii) din testicul şi epididim nu pătrund în spermă din cauza obstrucţiei canalelor seminale.
Cauzele sterilităţii obstructive sunt traumele, vasectomia, operaţiile de hernie inghinală, existenţa unor procese inflamatorii la epididim sau prostată, tulburări ale dezvoltării canalului ejaculator, inflamarea tuburilor testiculare (gonoreea).
Biopsia este recomandată în cazul:
- azoospermiei (absenţei spermatozoizilor în spermă);
- recoltării spermatozoizilor pentru efectuarea unor tehnologii reproductive asistate;
- suspiciunii de îmbolnăviri oncologice ale testiculului.
Tipuri de biopsie:
- PESA – aspiraţia (prelevarea) percutanată (prin piele) a spermatozoizilor din epididim;
- TESA – aspiraţia percutanată a spermatozoizilor din ţesutul testicular;
- MESE – obţinerea spermatozoizilor prin metoda biopsiei deschise a epididimului;
- TESE – obţinerea spermatozoizilor prin metoda biopsiei deschise a testiculului;
- mTESE – obţinerea spermatozoizilor prin metoda biopsiei deschise a testiculului cu ajutorul unui dispozitiv de mărire a imaginii (microscopului).
Aspiraţia (PESA, TESA) se efectuează fără incizie. Cu un ac de puncţie special cu seringă materialul care conţine spermatozoizi este prelevat din ţesutul testicular sau, respectiv, din epididim.
Biopsia deschisă (MESE, TESE) reprezintă o mică operaţie. Procedura ne este dureroasă şi la dorinţa pacientului poate fi efectuată sub anestezie generală sau locală, efectul traumatic fiind minim. Pielea scrotului este suturată cu o sutură cosmetică. Biopsia se face în condiţii de staţionar. În aceeaşi zi pacientul poate pleca acasă sau poate rămâne la clinică pentru 1-2 zile. Timp de 10 zile după operaţie se recomandă minimizarea eforturilor şi excluderea contactelor sexuale.
Spermatozoizii prelevaţi în timpul biopsiei sunt congelaţi. În continuare ei sunt folosiţi în cadrul programelor de injectare intra-citoplasmatică de spermă (ICSI). ICSI este o procedură de fertilizare extracorporală prin injectarea unuia sau mai multor spermatozoizi nemijlocit în ovul.
În prezent sunt elaborate noi metode de tratament al azoospermiei, dar ele se găsesc în faza experienţelor de laborator şi încă nu pot fi aplicate în practica medicală.
Vă stăm la dispoziţie:
Medicii de gardă cărora vă puteţi adresa
