location_on phone_in_talk

Există diverse tipuri de constituţii:

  • astenică 
  • normostenică 
  • hiperstenică 

Ţesutul adipos este nu numai o ţintă pentru hormonii sexuali, ci şi locul sintezei androgene şi estrogene, precum a leptinei – hormon adipos care controlează şi reglementează comportamentul alimentar. Pentru a stabili valorile cantitative ale ţesutului adipos şi caracterul repartizării lui se folosesc metode foarte simple. 

Gradul de obezitate se determină după indicele de masă corporală (IMC) – raportul dintre greutatea persoanei în kilograme şi înălţimea ei în metri, ridicat la pătrat. 

În mod normal IMC = 20-26.

  • IMC 26-30 – risc redus de tulburări metabolice; 
  • IMC 30-40 – risc moderat (obezitate de gradul III); 
  • IMC peste 40 – risc înalt de tulburări metabolice (obezitate de gradul IV). 

Dacă greutatea corpului a devenit excesivă şi IMC este mai mare de 39, se va stabili momentul când a început obezitatea: în copilărie, la vârsta pubertăţii, odată cu viaţa sexuală, după avorturi sau naşteri. Caracterul obezităţii se determină prin raportul dintre circumferinţa taliei şi a şoldului CT/CŞ. Dacă acest indice e mai mic de 0,85, obezitatea este de tip feminin, iar dacă e mai mare de 0,85 – obezitatea este de tip masculin (android sau visceral), când ţesutul adipos se depune în principal în zona marelui epiploon. 

Obezitatea de tip masculin sporeşte riscul dezvoltării sindromului metabolic, ale cărui indicii nedespărţite sunt hipertensiunea, insulino-rezistenţa, hiperglicemia, hiperholesterinemia. Pentru acest tip de obezitate mai sunt caracteristice hiperandrogenismul, care duce la disfuncţii menstruale şi reproductive. 

Învelişul cutanat

În timpul examenului se vor evidenţia xerodermia, adipozitatea pielii, existenţa acneei, sporirea porozităţii şi pigmentaţiei ei, hemoragiile, coşurile la femeile care au născut, dar mai ales la cele care nu au născut. 

Deficitul de glucocorticoizi este cauza hiperpigmentaţiei pielii şi mucoaselor, mai ales pe mameloane, în şanţurile palmelor, pe sectoarele corpului supuse presiunii şi fricţiunii. Faţa umflată, buzele şi limba îngroşate, pielea aspră şi scorţoasă sunt simptome ale hipotiroidiei. În cazul tireotoxicozei se observă nervozitatea, tremurul mâinilor, pielea subţire şi umedă şi ochii bulbucaţi. Dacă producerea hormonilor glandei tiroide şi hormonilor steroizi este scăzută, pielea devine palidă, netedă şi uscată, fără tegumente piloase. În cazul hipopituitarismului primar se evidenţiază înălţimea mică şi absenţa menstrelor, căderea părului pubian. La bolnavii de disgenezie gonadică pe corp apar numeroşi pistrui şi pete pigmentate. 

Caracterul pilozităţii 

La studierea caracterului pilozităţii sunt evidenţiate hipertricoza şi hirsutismul. Hipertricoza este cunoscută sub denumirea de pilozitate excesivă pe membre, spate, cap. Hirsutismul se manifestă prin creşterea unei cantităţi excesive de par pe anumite zone ale corpului, cum ar fi faţa, pieptul, spatele, membrele, muntele Venus şi este provocat de cantitatea excesivă de androgeni în organismul feminin. 

Starea glandelor mamare: 

  • Ma 0 – glanda mamară nu se conturează, mamelonul este mic, nepigmentat; 
  • Ma 1 – areola mamară se umflă, creşte în diametru, pigmentaţia mamelonului nepronunţată; 
  • Ma 2 – glanda mamară are formă conică, areola glandei mamare este pigmentată, mamelonul se ridică; 
  • Ma 3 – piept matur de formă rotundă. 

Glanda mamară (GM) este o parte a sistemului reproductiv, un organ hormonal dependent – ţintă pentru hormonii sexuali, prolactină şi, indirect, pentru hormonii altor glande endocrine (tiroidă şi suprarenală). 

GM este examinată în poziţii în picioare şi culcat, cu palparea ulterioară a zonelor exterioare şi interioare ale glandei. În timpul examinării se va acorda atenţie modificărilor volumului şi formei sânilor, precum şi culorii pielii, mamelonului şi areolei mamare, existenţei sau lipsei de secreţie din mameloane, culorii, consistenţei şi caracterului lor. Secreţiile mamelare cafenii şi eliminările sângeroase pot arăta la un posibil proces malign. Secreţiile de lichid transparent sau de culoare verde sunt simptomele unor modificări chistice ale glandelor. Existenţa laptelui sau colastrei poate fi un indiciu al galactoreei. 

Palpaţia GM permite să fie depistată mastopatia fibro-chistică şi stabilită forma ei: glandulară, chistică, mixtă. În cazul mastopatiei se efectuează examenul ultrasonor al GM şi mamografia.

Investigaţiile ginecologice se efectuează pe masa ginecologică.

Examinarea organelor sexuale externe 

Sunt examinate muntele Venus, buzele vaginale mari şi mici, perineul, anusul. Se cercetează starea pielii, caracterul pilozităţii, existenţa unor formaţii mari. Sunt palpate toate sectoarele suspecte. Cu degetul arătător şi cel mijlociu, cu mănuşile pe mâini, sunt desfăcute buzele vaginale mari şi, pe rând, sunt cercetate structurile anatomice: buzele vaginale mici, clitorisul, orificiul urinar extern, orificiul inghinal extern, himenul, perineul, anusul. 

Dacă există suspiciuni de îmbolnăvire a glandelor mici ale vestibulului vaginal, se va apăsa pe partea inferioară a vezicii urinare prin peretele inghinal anterior. Dacă există secreţii, se recomandă microscopia frotiurilor şi uroculturilor. Pentru aceasta degetul cel mare este pus de partea exterioară a buzei vaginale mari, mai aproape de comisura posterioară, iar degetul arătător este introdus în orificiul inghinal. Palpând buzele vaginale mici poate fi stabilită existenţa chisturilor epidermoide.

Buzele vaginale mici sunt desfăcute cu degetul arătător şi cel mijlociu, apoi pacientul este rugat să se încordeze. 

Examinarea orificiului inghinal şi a colului uterin în oglindă 

Examinarea cu ajutorul oglinzii ginecologice

Examinând orificiul inghinal, se poate stabili existenţa hemoragiei, caracterul secreţiilor, modificările anatomice, starea mucoasei: se va acorda atenţie inflamaţiilor, formaţiunilor voluminoase, patologiei vaselor, traumelor, endometriozei. În timpul examinării colului uterin se va acorda atenţie aceloraşi modificări ca şi la examinarea orificiului inghinal. Dar în acest caz trebuie de avut în vedere: secreţiile sângeroase din orificiul vaginal extern exclud tumoarea malignă a colului sau corpului uterin; în cazul cervicitei se observă secreţii mucoase purulente din orificiul mitral extern, hiperemia. Dacă s-au descoperit modificări de col uterin, se recomandă colcoscopia şi, în cazuri aparte, biopsia ţintită.

Investigaţia ginecologică

Investigaţia ginecologică începe de fiecare dată cu o chestionare şi examinare. Chestionarea oferă posibilitatea de a stabili simptomele caracteristice ale bolii. Datele anamnezei stau la baza alegerii metodelor de precizare a investigaţiei şi stabilirea diagnosticului anticipat. În timpul chestionării se va acorda atenţie:

  • acuzelor pacientului;
  • istoriei evoluţiei bolii respective sau stării care provoacă îngrijorare; 
  • anamnezei vitale (îmbolnăvirilor infecţioase suportate, intervenţiilor operative, predispoziţiei ereditare, existenţei unor boli care de au legătură cu sfera genitală);
  • anamnezei speciale (funcţiei menstruale, funcţiei sexuale, funcţiei reproductive etc.);
  • bolilor ginecologice, intervenţiilor chirurgicale asupra organelor sexuale; 
  • folosirii contraceptivelor; 
  • transfuziei de sânge; 
  • reacţiilor alergice la preparatele medicamentoase;
  • modului de viaţă, alimentaţiei, deprinderilor proaste, condiţiilor de muncă şi odihnă. 

Examinarea ginecologică

Investigarea ginecologică propriu-zisă cuprinde examinarea organelor sexuale exterioare (se va da atenţie stării pielii, caracterului pilozităţii, existenţei unor formaţiuni voluminoase, vor fi palpate sectoarele suspecte), examinarea regiunii inghinale şi a colului uterin cu ajutorul oglinzilor, prelevarea materialului pentru investigaţia citologică şi a frotiului de floră, efectuarea colcoscopiei.

Mai întâi orificiul inghinal trebuie examinat cu ajutorul oglinzilor ginecologice. Oglinda trebuie introdusă cu grijă în orificiul inghinal încât să poată fi examinate bine colul uterin şi cavitatea vaginală. 

În timpul examinării zonei inghinale şi a colului uterin se va acorda atenţie caracterului secreţiilor, modificărilor anatomice, stării mucoasei, existenţei unor indicii de procese inflamatorii, formaţiunilor patologice, semnelor de endometrioză etc., vor fi examinate minuţios secreţiile din orificiul vaginal exterior, culoarea lor, existenţa defectelor colului uterin. După prelevarea frotiurilor, înainte de a scoate oglinzile, pereţii orificiului inghinal încă o dată vor fi examinaţi atent. 

Frotiul de floră – materialul este recoltat cu ajutorul unor instrumente speciale mono-utilizabile din canalul colului uterin, orificiul inghinal şi uretră şi transferat pe o lamă de sticlă. Frotiul de floră poate arăta atât existenţa unor microorganisme patogene, cât şi prezenţa unei flore normale proprii, care menţine echilibrul acido-bazic al mucoasei uterine. 

Colcoscopia este un procedeu absolut nedureros şi neinvaziv de examinare a colului uterin cu ajutorul unui dispozitiv optic care iluminează şi măreşte imaginea. Procedeul dă posibilitatea de a descoperi starea precanceroasă şi faza incipientă a cancerului de col uterin, care nu se observă în timpul examinării ginecologice obişnuite. 

Examenul vaginal se efectuează după se au fost scoase oglinzile, sunt palpaţi pereţii şi bolta vaginului. În timpul palpării colului uterin vor fi evaluate starea şi forma lor, duritatea, sensibilitatea la durere, mobilitatea. Se va cerceta existenţa formaţiunilor voluminoase şi a modificărilor anatomice. 

Cum să ne pregătim pentru examenul ginecologic?

  • timp de 2 zile înainte de examen vom evita injecţiile şi alte proceduri de tratament cu injectarea medicamentelor în zona inghinală;
  • este de dorit să ne abţinem în ajun de la relaţii sexuale (chiar şi o cantitate mică de lichid seminal rămas în canalul vaginal poate influenţa asupra probelor); 
  • nu vom folosi antibiotice măcar 2 săptămâni înainte de vizita la medic; 
  • este de dorit să golim intestinul şi vezica urinară; 
  • în perioada menstruală examenul ginecologic nu se face (cu excepţia cazurilor urgente de dureri acute sau hemoragii abundente).

Pap-testul (sau frotiul cervical, sau frotiul citologic, sau testul Papanicolau) reprezintă recoltarea de către ginecolog a unei probe citologice.

În diagnosticul neoformaţiunilor maligne metoda citologică este una dintre cele mai adecvate modalităţi de investigare la care trebuie supuse toate femeile care au împlinit 18 ani indiferent dacă au sau nu manifestări clinice de îmbolnăviri.

Frotiul citologic este prelevat în scopul depistării anomaliilor celulare ale colului uterin, care în viitor pot deveni cauza apariţiei celulelor canceroase, de aceea descoperirea tulburărilor în timpul examenului citologic oferă posibilitatea de a începe la timp tratamentul necesar. Examenul citologic se face în faza a doua a ciclului menstrual (aproximativ între zilele 10-a şi a 20-a). Pentru prelevarea frotiului se foloseşte o spatulă sau o periuţă specială. Procedura este absolut nedureroasă! Dacă pe colul uterin nu se observă modificări, frotiul citologic poate fi prelevat printr-o raclare uşoară a suprafeţei ectocervicale (suprafeţei vaginale a colului uterin) şi a părţii de epiteliu cervico-vaginal care trece în canalul colului uterin (lucru foarte important!!!), deoarece anume în aceste locuri este posibilă transformarea malignă a celulelor. Dacă există modificări patologice materialul va fi prelevat anume din aceste zone (în mod special). De aceea trebuie de avut în vedere că de faptul cât de corect a fost recoltat frotiul şi cât de minuțios şi riguros a fost examenul depinde eficienţa investigaţiei, deci şi obiectivitatea rezultatului obţinut. După aceea materialul celular recoltat este trecut de pe periuţă pe o plăcuţă de sticlă sau pus într-un vas cu o soluţie specială (lichid citologic) şi trimis la laborator. În laborator, după pregătirea şi colorarea preparatului, medicul-citolog va studia structura celulară şi va face concluzia dacă testul este normal sau patologic. 

Prin ce se deosebeşte citologia lichidă de citologia „uscată” (obişnuită)?

  • La pap-testul citologic tradiţional materialul este trecut pe o plăcuţă de sticlă într-un strat cât mai subţire posibil (pe o jumătate a plăcuţei se pune materialul prelevat din exo-cervix, iar pe cealaltă jumătate – din endo-cervix) şi tot atunci (în 10 sec.) se fixează cu un cito-spray special sau cu alcool 96%. Fixarea lichidă corectă şi imediată este garanția unui rezultat citologic adecvat. 
  • La citologia cervicală lichidă materialul este conservat în soluţii speciale. Aici un moment important este clătirea bună a periuţei (trebuie să se formeze o suspensie moleculară, în caz contrar se va produce „conservarea celulelor pe periuţă”). Unele metode ale citologiei cervicale prevăd ca periuţa să fie lăsată în soluţie, altele – nu. Folosirea procedeului citologiei lichide garantează ginecologului transmiterea la laborator a tuturor celulelor recoltate, posibilitatea efectuării unor teste suplimentare fără ca pacientul să fie chemat din nou, minimizarea testelor citologice nerezultative sau greşit negative. În prezent aceasta este cea mai rezultativă modalitate de pregătire a materialului biologic pentru testarea citologică şi depistarea patologiilor colului uterin. Dar oricât de bine ar lua ginecologul materialul recoltat şi l-ar trece pe sticlă, o parte a celulelor tot va rămâne pe instrumente şi nu vor fi analizate. La pap-testul tradiţional există probabilitatea scăpării celulelor anormale (displastice), camuflate în elementele de sânge, mucus şi componentul inflamator. În schimb, citologia lichidă este mai rezistentă în timp. 

Materialul pentru testarea citologică poate fi recoltat la femeile gravide?

Pap-testul nu pur şi simplu poate fi, ci chiar este o procedură necesară în perioada sarcinii. Standardele acceptate prevăd screening-ul citologic al femeilor în timpul primului examen în legătură cu graviditatea. La femeile gravide frotiul citologic este prelevat în acelaşi mor ca şi la toate femeile. Tehnologia acestui test nu este dăunătoare pentru sănătatea viitoarei mame sau a copilului. De altfel, după părerea multor specialişti, în 3% din cazuri cancerul de col uterin este diagnosticat anume în perioada sarcinii. 

Cum să ne pregătim pentru pap-test?

  • cu 24 de ore până la prelevarea materialului vom evita utilizarea tuturor mijloacelor vaginale (cremele, gelurile, supozitoarele etc.); 
  • cu 24 de ore înainte ne vom abţine de la contactele sexuale; 
  • pap-testul nu se face în timpul menstruaţiei; 
  • de la ultima prelevare de probe citologice trebuie să treacă nu mai puţin de 3 săptămâni; 
  • după o intervenţie chirurgicală pe col uterin probele citologice pot fi prelevate nu mai degrabă decât peste 3 luni. 

Cum să procedăm dacă s-a dovedit că frotiul arată simptome patologice?

Trebuie să ne adresăm medicului ginecolog pentru efectuarea un examen suplimentar, deoarece pe baza rezultatelor screening-ului citologic nu poate fi stabilit diagnosticul definitiv! În fond, ele doar semnalează modificările care preced apariţia şi dezvoltarea cancerului de col uterin şi, dacă nu le vom analiza suplimentar şi nu le vom trata la timp, ele se pot transforma în tumori maligne. Frotiul patologic dă temei pentru efectuarea unui diagnostic aprofundat, în primul rând a colcoscopiei cu biopsia ţintă a focarului patologic şi testelor cistologice. 

Vă stăm la dispoziţie:

Medicii de gardă cărora vă puteţi adresa